„Cine seamănă puţin, puţin va secera, iar cine seamănă mult, mult va secera” (2 Corinteni 9:6)

Un om fără ocupație, fără casă și confuz a fost condus către biroul meu când slujeam ca păstor asistent la Biserica Times Square din New York cu mulți ani în urmă.  Nu era el interesat să facă schimb de opinii până ce i-au căzut ochii pe cizmele mele de cowboy Texan, cele rafinate din piele originală.

„Înainte de mutarea lui,[Enoh] primise mărturia că este plăcut lui Dumnezeu.  Şi fără credință este cu neputință să fim plăcuți Lui” (Evrei 11:5-6). Ce era în legătură cu Enoh încât I-a plăcut lui Dumnezeu atât de mult? Era faptul că umblarea lui cu Dumnezeu producea în Enoh felul de credință pe care Dumnezeu îl iubește.

Pe tot parcursul Bibliei și al istoriei, acei care au umblat cu Dumnezeu au devenit bărbațiai credinței și femei ale credinței. Dacă Biserica umblă zilnic mână în mână cu Dumnezeu, având o comuniune continuă cu El, rezultatul va fi un popor plin de credință.

Ilie și Enoh, singurii profeți care au fost mutați de pe pământ, aveau ceva în comun. Amândoi aveau o ură față de păcat și își ridicau glasul împotriva acestuia. Amândoi umblau atât de aproape de Dumnezeu că nu puteau decât să împărtășească aceeași ură pe care El o avea față de nelegiuire.

În zilele de azi, mulți creștini fug să se ascundă de calamitățile din ce în ce mai mari. Așa-ziși profeți strigă oamenilor să vină la adăposturile lor pline de siguranță. Creștinii evrei sunt avertizați să se întoarcă în Israel pentru a evita colapsul financiar care se anticipează în America.

„Prin credinţă a fost mutat Enoh de pe pământ, ca să nu vadă moartea. Şi n-a mai fost găsit, pentru că Dumnezeu îl mutase. Căci înainte de mutarea lui, primise mărturia că este plăcut lui Dumnezeu. Şi fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui” (Evrei 11:5-6)

„Și Enoh a umblat cu Dumnezeu.” Termenul evreiesc pentru a umbla sugerează că Enoh conversa cu Dumnezeu în mod continuu. El a trăit trei sute șaizeci și cinci de ani — sau un „an” de ani! El ne face cunoștință cu un nou tip de credincios, căci el este tipul credinciosului dedicat lui Hristos.

Pavel l-a îndemnat pe Timotei să stea în Efes deși părea că Timotei nu voia să rămână            (vezi 1 Timotei 1:3-4). Credem că motivul ar fi putut fi din cauza problemelor pe care biserica din Efes le avea de înfruntat. Când te auto-îndreptățești, te înșeli singur și devii lacom și plin de ambiții; ajungi chiar să aduni multe lucruri.

În Noul Testament, Hristos este Mielul fără pată al lui Dumnezeu care este dăruit pentru păcatele lumii. Sângele Lui este vărsat pe cruce și în mod supranatural devine Paștele pentru fiecare dintre noi. Noi suntem salvați de la moarte și găsim protecție și pace eternă în El. Oricine se pune, prin credință, sub sângele lui Hristos este cruțat de moarte veșnică și găsește salvare

Vechiul Testament este plin de relatări ale minunatelor binecuvântări care au venit peste cei care au umblat în prezența lui Dumnezeu

Prezența lui Dumnezeu era atât de evidentă în viața lui Avraam încât chiar și păgânii din jurul lui au recunoscut diferența din viețile lor și a lui: „Abimelec.....a vorbit astfel lui Avraam: „Dumnezeu este cu tine în tot ce faci”(Geneza21:23). Acest rege păgân spunea: „Este ceva diferit în legătură cu tine, Avraam. Dumnezeu este cu tine oriunde mergi.”

„ Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului şi suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului”(2 Corinteni 3:18)

Dacă Isus Hristos este Domnul tău, El a poruncit ca lumina îndurării Sale să strălucească în sufletul tău.

„Căci întristările noastre ușoare de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veșnică de slavă. Pentru că noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd, căci lucrurile care se văd sunt trecătoare, pe când cele ce nu se văd sunt veșnice.”(2 Corinteni 4: 17-18)