Noi creștinii ne zbatem din greu pentru a găsi voia lui Dumnezeu pentru viața noastră. Și apoi, de îndată ce credem că am găsit voia Lui, ne străduim din răsputeri să o vedem împlinită.

Sunt momente în viață când situațiile arată foarte sumbru dar putem să îi spunem lui Dumnezeu: „Îmi pun toată credința în Tine, deși situația mea arată fără speranță, cu Tine nimic nu e imposibil” (vezi Luca 18:27).

În capitolul 5 din Evanghelia după Marcu citim că Isus era pe drum spre casa unui om numit Iair și o mare mulțime Îl urma.

Odată, când Isus călătorea din Iudeea spre Galileea, apostolul Ioan amintește că „ El trebuia să treacă prin Samaria”(Ioan 4:4). Cert este că Isus nu trebuia să treacă prin Samaria pentru a ajunge în Galileea, din punct de vedere geografic. De fapt, pentru că evreii urau pe samariteni, evreii de regulă ocoleau pe o rută mai lungă pentru a evita acea regiune.

În săptămânile trecute am căutat pe Domnul pentru un cuvânt care să îmi aducă pace în mijlocul tuturor veștilor tulburătoare.

Am auzit șoapta Duhului Sfânt: „David, privește gloria lui Hristos. Aceasta te va ține ancorat în pace.”

„Mulțumesc, Doamne,” m-am rugat. „Dar ce este cu adevărat gloria lui Hristos?”

Pavel scrie: „Suntem încolțiți în toate chipurile......în grea cumpănă......prigoniți.....trântiți jos, dar nu omorâți”(2 Corinteni 4:8-9).

„Încolțiți în toate chipurile” — Poți să te regăsești în această afirmație? Poate te confrunți cu dureri fizice, suferințe în căsnicie, probleme financiare, îngrijorări pentru copii. Viața poate fi cu totul copleșitoare uneori.

Nu demult un tânăr creștin și-a descărcat povara în legătură cu marea lui neliniște.

„Simt o chemare din partea Domnului pentru a lucra cu tinerii și copiii, dar toate ușile pentru slujire se tot închid în fața mea. Mă rog ca alte uși să se deschidă, dar Dumnezeu pare că nu îmi ascultă strigătul. Mă simt atât de inutil.”

Pavel a scris multe din epistolele lui către biserici în timp ce era încuiat într-o celulă îngrămădită — legat, disprețuit, deconectat de credincioși și aparent de toată slujirea. Este vorba de situații îndurerate. Totuși, Pavel niciodată nu a vorbit că este închis datorită circumstanțelor sale; în schimb, se referă la sine drept „întemnițatul lui Hristos” (vezi Efeseni 3:1).

Dumnezeu ne-a chemat să fim diferiți – diferiți în mod remarcabil.

„Dar omul firesc nu primește lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci, pentru el, sunt o nebunie; și nici nu le poate înțelege, pentru că trebuiesc judecate duhovnicește” (1 Corinteni 2:14).

Este posibil ca să găsești un proaspăt credincios prin munții din Peru care înțelege mai mult despre Biblie decât un teolog cu doctorat. De fapt, acel peruvian needucat ar putea nu doar să cunoască despre Biblie mai mult, ci și să îl cunoască pe Domnul într-un mod în care înțeleptul care studiază ebraica și greaca nu îl cunoaște.

Amintește-ți că Isus s-a bucurat zicând:

„Tată, Doamne al cerului și al pământului, Te laud pentru că ai ascuns aceste lucuri de cei înțelepți și pricepuți, și le-ai descoperit pruncilor”(Luca10:21 sublinierea mea).

Atât de mult necaz. Atât de multă durere. Atâta întristare cauzată de boli, maladii și dezastru. Atât de mulți credincioși îndurerați. Atât de mulți oameni care se confruntă cu crize financiare.

Biblia ne spune: „Multe sunt nenorocirile celui neprihănit”(Psalm34:19). Cu toate acestea, a doua parte a versetului schimbă complet înțelesul: „Dar Domnul îl izbăvește din toate”.