Hristos a descris ultimele zile ca fiind un timp îngrijorător și îngrozitor. Ce ne-a dat pentru a ne pregăti pentru aceste nenorociri? Care a fost antidotul său împotriva fricii care urma să vină?

El ne-a dat ilustrația Tatălui nostru care privește vrabia și ilustrația lui Dumnezeu numărând chiar firele de păr de pe capul nostru. Acestea devin și mai semnificative atunci când analizăm contextul în care le-a dat Isus.

În timp ce Pavel se confrunta cu procesul său de la Roma, el a fost deținut în condiții oribile (vezi Filipeni 1: 13-14). El era păzit în permanență de soldații gărzii pretoriene, cu picioarele înlănțuite de câte un soldat de ambele părți. Acești oameni erau grosolani, împietriți și blestemau frecvent. Văzuseră totul și pentru ei, în linia lor de lucru, fiecare bărbat închis era un criminal vinovat, inclusiv Pavel.

Există o concepție comună, greșită despre cuvintele faimoase ale lui Isus din Ioan privind oile, păstorul și hoțul: „Adevărat, adevărat vă spun că cine nu intră pe uşă în staulul oilor, ci sare pe altă parte, este un hoț și un tâlhar.”

Pavel scrie: „Ținând sus Cuvântul vieții; așa ca, în ziua lui Hristos, să mă pot lăuda că n-am alergat, nici nu m-am ostenit în zadar” (Filipeni 2:16). Pavel își imagina ziua când va sta în prezența lui Hristos și tainele mântuirii vor fi dezvăluite.

„Bucurați-vă totdeauna în Domnul! Iarăși zic: Bucurați-vă!” (Filipeni 4: 4). Acestea sunt cuvintele de încheiere ale epistolei lui Pavel către Filipeni. El nu spunea: „Sunt în închisoare și aceste lanțuri sunt o binecuvântare. Sunt atât de bucuros pentru această durere.” Sunt convins că Pavel s-a rugat zilnic pentru eliberarea sa și în unele momente a strigat la Domnul ca să primească puterea de a îndura.

Întreaga lume tremură acum din cauza izbucnirii terorii și a calamităților care au loc pe întreg pământul. În fiecare zi ne trezim și aflăm de un alt dezastru. Unii observatori spun că asistăm la începutul celui de-al treilea război mondial.

Te-ar șoca să afli că Isus a experimentat sentimentul că a realizat puțin?

În Isaia 49:4 citim aceste cuvinte: „Degeaba am muncit, în zadar și fără folos mi-am istovit puterea...” Rețineți că acestea nu sunt cuvintele lui Isaia, care a fost chemat de Dumnezeu la o vârstă matură. Nu, sunt cuvintele lui Hristos, rostite de Singurul „întocmit din pântecele mamei ca să fiu Robul Lui, ca să aduc înapoi la El pe Iacov și pe Israel, care este încă împrăștiat.” (49:4,5)

Luca 15:3-7 vorbește despre păstorul care Își părăsește turma de 99 de oi pentru a căuta o oaie pierdută și ne concentrăm de obicei asupra oilor pierdute, dar ce rămâne cu ceilalți care au rămas în urmă?

Am învățat din Isaia 49 că Domnul cunoaște bătălia ta. El a luptat-o înaintea ta. Și nu este păcat să înduri gândurile că munca ta a fost în zadar sau să fii aruncat într-un sentiment de eșec privind așteptările spulberate. Isus Însuși a experimentat acest lucru și a fost fără păcat.

„Domnul zisese lui Avram: "Ieși din țara ta, din rudenia ta și din casa tatălui tău și vino în țara pe care ți-o voi arăta.” (Geneza 12:1)

Cum a răspuns Avraam la acest cuvânt incredibil de la Domnul? „Prin credință Avraam, când a fost chemat să plece într-un loc pe care avea să-l ia ca moștenire, a ascultat și a plecat fără să știe unde se duce.” (Evrei 11:8).