Majoritatea credincioșilor pretind că trăiesc prin credință și nu prin sentimente, dar în practica de zi cu zi, mulți își măsoară viața spirituală așa cum simt ei. Poate că ați făcut toate lucrurile potrivite - lectură biblică regulată, rugăciune sârguincioasă - și încă simțiți că nu creșteți în Domnul.
Nu este un păcat pentru un credincios să întrebe de ce; chiar și Domnul nostru a pus această întrebare în timp ce era atârnat pe cruce în dureri (vezi Matei 27:46). Putem uneori să strigăm: ”Doamne, de ce mă treci prin asta? Știu că nu vine din mâna Ta, dar totuși l-ai lăsat pe diavol să mă hărțuiască. Când se va sfârși vreodată?”
Proorocul Isaia a spus despre Israel: ”Vai, zice Domnul, „de copiii răzvrătiţi, care iau hotărâri fără Mine, fac legăminte care nu vin din Duhul Meu şi îngrămădesc astfel păcat peste păcat!” Isaia 30:1) Cuvântul ebraic pentru ”vai” aici semnifică o profundă durere și suferință față de ceea ce Dumnezeu descrie drept rebeliune, adică alunecare, încăpățânare, și întoarcere înapoi.
Domnul se pregătește să-și reverse Duhul asupra poporului Său în aceste ultime zile și știu că vreți să fiți parte a acestei lucrări. Pentru ca acest lucru să se întâmple, trebuie să ne apropiem tot mai mult de El - în închinare, ascultare și părtășia noastră cu El. ”Apropiați-vă de Dumnezeu și El se va apropia de voi.” (Iacov 4:8)
Unii credincioși se roagă numai atunci când sunt disciplinați de Dumnezeu. Se simt condamnați și încep să se roage, dar apoi cu timpul din nou uită să se roage. Biblia spune: ”Dar poporul Meu M-a uitat de zile fără număr.” (Ieremia 2:32)
”El le-a mai zis: „Luaţi seama la ce auziţi. Cu ce măsură veţi măsura, vi se va măsura şi vi se va da şi mai mult.” (Marcu 4:24)
Isus știa că aceste cuvinte li s-ar părea ciudate urechilor neduhovnicești, așa că El a precedat mesajul său spunând: ”Cine are urechi de auzit, să audă.” (4:23) El ne spune în esență: ”Dacă inima voastră este deschisă Duhului lui Dumnezeu, veți înțelege ce trebuie să vă spun.”
Isus guvernează națiunile lumii. Biblia ne spune: ”El stăpâneşte pe vecie prin puterea Lui. Ochii Lui urmăresc pe neamuri, ca cei răzvrătiţi să nu se mai scoale împotriva Lui!” (Psalm 66:7) ”Domnul Şi-a aşezat scaunul de domnie în ceruri şi domnia Lui stăpâneşte peste tot.” (Psalmul 103:19)
Domnul este foarte răbdător cu copiii Săi. El ne invită să ”ne apărăm pricina.” (Isaia 41:21), ceea ce înseamnă că este bine să avem momentele noastre de întrebări. S-ar putea să primim niște vești bruște și îngrozitoare - moartea vreunei persoane dragi, un divorț a vreunui fiu sau fiice, necredincioșia partenerului de viață. În astfel de momente, Dumnezeu trimite Duhul Sfânt să ne aducă mângâiere, să ne ușureze durerea și să ne liniștească inimile. Domnul nostru simte orice durere, frică și panică cu care suntem loviți.
Dumnezeu poate restaura ceea ce pare a fi mort în viețile noastre doar cu un singur cuvânt. Aveți probleme financiare, nu vă puteți plăti facturile? Așa a fost și cu ucenicii Domnului.
Când a venit timpul impozitului, Hristos și ucenicii Săi nu aveau bani să plătească suma necesară. Deci cum a rezolvat Domnul situația? L-a trimis pe Petru să pescuiască. ”Du-te la mare, aruncă undiţa şi trage afară peştele care va veni întâi. Deschide-i gura şi vei găsi în ea un ban pe care ia-l şi dă-li-l lor, pentru Mine şi pentru tine.” (Matei 17:27)
Dumnezeu caută credincioși care doresc să fie sfinți în totalitate. Țefania 1:12 afirmă: ”În vremea aceea, voi scormoni Ierusalimul cu felinare.” Asta înseamnă că El va veni ca și cum ar avea niște felinare cu care să caute în fiecare colț, verificând zonele ascunse și locurile în care nu mergeți în mod obișnuit. El ne cercetează inimile, privind adânc în ele, căutând păcate necunoscute - păcatele pe care nu le-am lepădat și de care nu ne-am pocăit.