Potrivit lui Isus, în ochii lui Dumnezeu, Hristos și Biserica Sa sunt una. Pavel ilustrează acest lucru prin analogia trupului uman. El spune că Hristos este capul și noi suntem trupul Său - os din oasele Sale, carne din carnea Lui. ”El I-a pus totul sub picioare şi L-a dat căpetenie peste toate lucrurile Bisericii, care este trupul Lui, plinătatea Celui ce împlineşte totul în toţi.” (Efeseni 1:22-23) ”Pentru că noi suntem mădulare ale trupului Lui, carne din carnea Lui şi os din oasele Lui.” (Efeseni 5:30)

Una dintre marile tragedii ale Bisericii din această generație și una dintre cele mai mari dureri ale lui Dumnezeu este că atât de mulți creștini nu sunt cu adevărat fericiți. Ei afișează o simplă formă de aparență - cântând, aplaudând, zâmbind și închinându-se. Dar bine ascunsă sub această aparență este singurătatea și mizeria profundă.

În timp ce bătrânul profet Ilie se gândea la ultima sa zi pe pământ, el l-a invitat pe slujitorul său, Elisei, să meargă împreună cu el să viziteze orașele Betel și Ierihon. În această ”călătorie de învățare”, ei au ajuns pe malul râului Iordan, unde Ilie și-a scos mantaua - o îmbrăcăminte largă cu care era acoperit - și a lovit apa cu ea. În mod supranatural, apele s-au despărțit și cei doi au trecut pe uscat (vezi 2 Împărați 2:8).

Când Satan a coborât în ​​Grădina Edenului, el avea o ură față de Dumnezeu care s-a manifestat de fiecare dată prin încercarea de a aduce la ruină ceea ce era cel mai apropiat de inima Domnului: și anume omenirea. Diavolul a ajuns să semene un gând în rasa umană care să aducă omenirea la distrugerea sa - ideea că putem deveni ca și Dumnezeu în noi înșine.

Pe când Isus și-a făcut drum spre Galileea, El a venit la fântâna lui Iacov din Samaria, unde S-a oprit să se odihnească din călătoria Sa. Când ucenicii s-au dus să cumpere mâncare, o femeie samariteancă a venit la fântână pentru a scoate apă, iar Isus i-a făcut o simplă cerere: ”Dă-mi să beau.” (Ioan 4:7)

Cuvintele lui Hristos către această femeie au dus la o lungă conversație și, în timpul discuțiilor lor, ea a rămas uimită de lucrurile pe care le auzea. În cele din urmă, ea a spus:

Orice creștin știe că Dumnezeu nu locuiește în temple sau clădiri făcute de om. În schimb, Domnul nostru a ales să trăiască în vase omenești - adică în inimile și trupurile poporului Său. Fiecare credincios poate afirma cu încredere: ”Dumnezeu locuiește în mine.” Bineînțeles, Domnul este peste tot, dar potrivit Cuvântului Său, inima curățată de sângele Lui este locuința Sa permanentă.

Unde este biserica în mijlocul haosului? Este plină de activitate religioasă, dar este în mare parte firească. Acesta este un lucru tragic, pentru că Domnul nostru are întotdeauna un remediu pentru o lume în haos. Un remediu testat în timp pe care El l-a folosit timp de generații pentru a-Și trezi biserica moartă, este pur și simplu acesta: Dumnezeu ridică bărbați și femei pe care El îi alege.

”Cuvântul Domnului a vorbit lui Iona, fiul lui Amitai, astfel: „Scoală-te, du-te la Ninive, cetatea cea mare, şi strigă împotriva ei! Căci răutatea ei s-a suit până la Mine!” Şi Iona s-a sculat să fugă la Tars, departe de Faţa Domnului. S-a coborât la Iafo şi a găsit acolo o corabie care mergea la Tars. A plătit preţul călătoriei şi s-a suit în corabie ca să meargă împreună cu călătorii la Tars, departe de Faţa Domnului.” (Iona 1:1-3)