Trăim într-o perioadă a celei mai mari descoperiri evanghelice din istorie. Astăzi beneficiem de mai mulți predicatori, mai multe cărți, mai multă saturație a Evangheliei decât în ​​orice alt moment din istorie. Cu toate acestea, nu a existat niciodată mai multă suferință, necaz și confuzie în poporul lui Dumnezeu. Pastorii astăzi își schițează predicile doar pentru a-i ridica pe oameni și pentru a-i ajuta să facă față disperării. Ei predică despre dragostea și răbdarea lui Dumnezeu, reamintindu-ne că El înțelege timpul nostru de descurajare. Ni se spune: ”Fiți tari. Îmbărbătați-vă.

”La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul. Pământul era pustiu şi gol; peste faţa adâncului de ape era întuneric, şi Duhul lui Dumnezeu Se mişca pe deasupra apelor.” (Geneza 1:1-2)

Frica se manifestă în multe feluri - teama de respingere, opoziție, suferință și eșec, pentru a numi doar câteva forme ale acesteia. Și, haideți să fim sinceri. Doar pentru că eu sunt pastor nu înseamnă că sunt diferit de oricine altcineva. Am aceeași dorință de a fi plăcut, de a mă potrivi cu ceilalți. Și nu sunt imun la ispita fricii.

Domnul i-a spus lui Petru: ”Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze.” (Matei 16:24)

Evident, să faci parte din biserica lui Isus presupune mai mult decât să crezi în El. Mulți creștini astăzi ”L-au acceptat pe Isus”, dar apoi pleacă și uită totul despre domnia Sa asupra vieții lor. Domnul nostru face clar faptul că apartenența la El presupune trăirea unei vieți de negare de sine și luarea unei cruci. ”Cine nu-şi ia crucea lui şi nu vine după Mine nu este vrednic de Mine.” (Matei 10:38)

În Isaia 51, Domnul transmite un mesaj puternic tuturor celor care caută neprihănirea. El spune: „Ascultaţi-Mă, voi, care umblaţi după neprihănire, care căutaţi pe Domnul!” (51:1)

Luați în considerare una dintre cele mai puternice promisiuni din tot Cuvântul lui Dumnezeu: ”Dumnezeu este adăpostul şi sprijinul nostru, un ajutor care nu lipseşte niciodată în nevoi. De aceea nu ne temem chiar dacă s-ar zgudui pământul şi s-ar clătina munţii în inima mărilor, chiar dacă ar urla şi ar spumega valurile mării şi s-ar ridica până acolo de să se cutremure munţii. (Oprire) Este un râu ale cărui izvoare înveselesc cetatea lui Dumnezeu, sfântul locaş al locuinţelor Celui Preaînalt. Dumnezeu este în mijlocul ei: ea nu se clatină; Dumnezeu o ajută în revărsatul zorilor.

Orice discuție despre suferințe și încercări trebuie să înceapă cu situația celui mai disperat credincios al tuturor timpurilor - un slujitor neprihănit, credincios și temător de Dumnezeu, dedicat rugăciunii și închinării. Cu toate acestea, când durerea și necazurile i-au copleșit viața, același om a început să facă niște remarci nu tocmai bune despre Dumnezeu în punctul culminant al suferinței lui. ”Şi chiar dacă m-ar asculta când Îl chem, tot n-aş putea crede că mi-a ascultat glasul – El, care mă izbeşte ca într-o furtună, care îmi înmulţeşte fără pricină rănile.” (Iov 9:16-17)

Ioan Botezătorul a fost chemat să pregătească calea pentru Isus. El nu a luat o persoană individuală și i-a spus că trebuie să se oprească din a face un lucru și să înceapă să facă altceva. Nu, ci el a proclamat că Isus vine pentru un popor care a fost angajat în cauza lui Hristos, un popor care să I se predea Lui în întregime.

”Şi Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac; şi anume Duhul adevărului … dar voi Îl cunoaşteţi, căci rămâne cu voi şi va fi în voi.” (Ioan 14:16-17)

Dumnezeu este dătătorul unor daruri uimitoare și minunate. Dar cei mai mulți dintre noi nu știm cum să le primim. Acesta a fost și cazul meu când a venit pe lume primul meu copil, Alicia. Încă încercam să-mi dau seama cum să fiu un soț bun pentru frumoasa mea mireasă, Gloria, și brusc m-am trezit confruntat cu sarcina de a fi tată al unei fetițe prețioase.

”Şi în cer s-a făcut un război.” (Apocalipsa 12:7)

Auzim astăzi o mulțime de discuții despre războaie - războiul împotriva terorismului, războiul din Orientul Mijlociu, amenințările nucleare ale diferitelor națiuni. Niciodată în istorie nu a existat un astfel de timp de război pe tot pământul. Și din cauza comunicării instantanee pe care o avem acum, aproape imediat primim rapoarte ale bombardamentelor, ambuscadelor, ale instrumentelor morții.