Citim în cartea lui Isaia: ”El dă tărie celui obosit şi măreşte puterea celui ce cade în leşin.

Flăcăii obosesc şi ostenesc, chiar tinerii se clatină...” (Isaia 40:29-30) Cu alte cuvinte, vine o perioadă în viețile fiecăruia dintre noi când simțim că nu mai putem continua. Ne simțim ca și cum ne vom prăbuși și vom fi distruși din punct de vedere spiritual. În mod similar, cu toții ne confruntăm cu perioade când răceala ajunge în inima noastră - poate din cauza monotoniei vieții cotidiene.

Când Isus și-a petrecut ultimele ore cu ucenicii Săi, le-a spus: ”Adevărat , adevărat vă spun că, orice veţi cere de la Tatăl, în Numele Meu, vă va da.” (Ioan 16:23) Apoi le-a spus mai departe: ”Până acum n-aţi cerut nimic în Numele Meu: cereţi şi veţi căpăta, pentru ca bucuria voastră să fie deplină.” (16:24)

”Nu vă împietriţi inimile ca în ziua răzvrătirii, ca în ziua ispitirii în pustie, unde părinţii voştri M-au ispitit şi M-au pus la încercare şi au văzut lucrările Mele patruzeci de ani! De aceea M-am dezgustat de neamul acesta şi am zis: ‘Ei totdeauna se rătăcesc în inima lor. N-au cunoscut căile Mele!’Am jurat dar în mânia Mea că nu vor intra în odihna Mea!” (Evrei 3:8-11)

Îi cunoașteți pe creștinii care se plâng mereu de cât de inutili se simt? Ei se plâng în mod constant și se compară cu cei pe care îi admiră, gândindu-se: ”Nu sunt deloc ca el. Sunt fără speranță.”

”Fiţi treji şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită.” (1 Petru 5:8)

Biblia ne spune foarte clar că în aceste ultime zile Biserica lui Isus Hristos se confruntă cu mânia unui diavol înfuriat. Satan știe că timpul lui este scurt și caută să devoreze poporul lui Dumnezeu (vezi Apocalipsa 12:12). Spre cine își îndreaptă diavolul mânia? El și-o îndreaptă spre familiile din întreaga lume și scopul său este simplu: să aducă ruina și distrugerea asupra fiecărei case în parte.

”Am dat drumul gurii faţă de voi, corintenilor! Ni s-a lărgit inima.” (2 ​​Corinteni 6:11) Pavel se adresează unei biserici care intra într-o etapă nouă. Aceștia aveau o istorie bună și glorioasă, dar au și avut de suferit unele încercări și dificultăți.

Toată lumea care citește acest lucru are ceva în comun cu ceilalți: și anume firea - acel lucru care te privează de tot ce are Dumnezeu mai bun să-ți ofere. Biserica din Corint era plină de ceea ce Pavel numea carnalitate - imoralitate sexuală, diviziuni între ei - dar Pavel îi asigură că inima lui este larg deschisă pentru ei.

Unul dintre cele mai importante secrete pentru obținerea binecuvântării lui Dumnezeu este dăruirea! Când Moise oferea instrucțiunile finale și își lua rămas bun de la israeliți, el a dat dispoziții specifice despre ceva numit ”zeciuiala din cel de-al treilea an.” Spre deosebire de zeciuiala obișnuită sau de cele zece procente anuale, zeciuiala din al treilea an a fost rezervată pentru un alt scop.

În primii ani ai Bisericii, a avut loc o mare persecuție. În timpul acestei perioade îngrozitoare, apostolul Ioan a fost luat prizonier și trimis la Roma înainte de a fi alungat în Insula Patmos pentru a muri. Patmos era un ținut mic, pustiu, locuit de câțiva alți deținuți care fuseseră exilați acolo.

Daniel a mărturisit: ”Şi iată că o mână m-a atins şi m-a aşezat tremurând pe genunchii şi mâinile mele.” (Daniel 10:10) Cuvântul pentru ”atins” aici înseamnă apucat cu putere. Daniel a spus: ”Când Dumnezeu a pus mâna pe mine, m-a pus cu fața la pământ; atingerea Lui m-a umplut cu sentimentul urgenței de a-L căuta cu tot ce este în mine.”

Ați auzit despre rugăciunea credinței, dar cred că există o imagine în oglindă a acestei rugăciuni care se bazează pe fire - rugăciunea necredinței. O astfel de rugăciune este total inacceptabilă pentru Dumnezeu; de fapt, Scriptura spune că este păcat în ochii Lui.