O mare îngrijorare a Tatălui nostru ceresc este ca nici o „altă Evanghelie” să nu ne îndepărteze de crucea lui Isus Hristos. Mulți creștini au naufragiat de la credință pentru că li s-a dat un cuvânt plin de bucurie cu ani în urmă, poate ceva de genul acesta: „Veți avea o slujire minunată și veți câștiga mii de suflete pentru Domnul” și totuşi, nici un cuvânt nu s-a împlinit. Acum, acele oi sunt total descurajate, şi credința lor se află pe un morman de cenușă.

Putem de cele mai multe ori poseda ceva valoros fara a aprecia pe deplin valoarea sau semnificatia acestuia. Există o relatare despre un fermier care și-a lucrat mica ferma pe tot parcursul vieții, arând pământul stâncos an după an. La moartea sa, ferma a fost lăsată fiului său, care a continuat să ară pământul - dar fiul a găsit un bulgăre de aur în sol. Țara era plină de aur și el a devenit instantaneu un om bogat. Cu toate acestea, acea avere nu a aparţinut tatălui său, chiar dacă a fost pe pământul lui toată viața.

Dumnezeu încă mai vorbește şi astăzi poporului Său. Și vorbește la fel de clar ca în Vechiul Testament, apostolilor sau bisericii timpurii. Totuși, trebuie să realizăm un lucru: Dumnezeu alege să vorbească numai celor care au urechi să audă.

Marcu ne spune că Hristos „a început să-i înveţe multe lucruri în pilde.” (Marcu 4:2) În acest pasaj, Isus spune pilda omului care seamănă semințe într-un câmp. Cu toate acestea, când a terminat povestea, mulțimile erau nedumerite și se întrebau: „Cine este acest secerător pe care îl descrie? Și ce reprezintă semințele?”

Proorocul Isaia profețește ce se întâmplă când Duhul Sfânt coboară peste un popor. „Până când se va turna Duhul de sus peste noi; atunci pustiul se va preface în pământ, şi pometul va fi privit ca o pădure.” (Isaia 32:15) El spune: „Când vine Duhul Sfânt, ceea ce a fost odată o pustietate devine o recoltă bogată. O bucată de pământ uscată se umple brusc cu roade și acest pământ roditor se va transforma într-o pădure; veți putea să culegeţi roadele an după an și să continuaţi să fiţi roditori.”

Nu vom putea înțelege Evanghelia dacă nu cunoaştem natura glorioasă a Dumnezeului nostru minunat. „Şi să vă lumineze ochii inimii ca să pricepeţi...” (Efeseni 1:18)

Evanghelia nu începe prin a recunoaște că eşti păcătos sau prin realizarea faptului că Dumnezeu are un plan minunat pentru viața ta. Evanghelia începe cu înțelegerea harului Tatălui nostru glorios.

Mulți slujitori ai lui Dumnezeu poartă astăzi poveri grele și Dumnezeu dorește să reamintească fiecăruia: „Neprihanirea Mea este aproape, mantuirea Mea se va arata, si bratele Mele vor judeca popoarele, ostroavele vor nadajdui in Mine si se vor increde in bratul Meu.” (Isaia 51:5)

Dumnezeu spune: „Am rostit deja cuvântul eliberării voastre – l-am decretat ​​în făgăduințele Mele - și mi-am întins mâna puternică pentru a vă scoate din experiența pustiului vostru. De ce nu credeţi ceea ce am decretat și nu umblaţi în lumina eliberării, bucuriei și păcii Mele?”

Satan îi înșeală pe mulți membri ai Trupului lui Hristos, aducând disperare și confuzie și nu este deloc provocat în casa lui Dumnezeu. Care este motivul? Prea multe predici se concentrează astăzi pe satisfacerea nevoilor oamenilor, nu pe trăirea unei vieți victorioase în Hristos. Predicatorii oferă modalități de planuri numai pentru a putea supravieţui, neglijând total poziția cerească pe care am primit-o în Hristos. Adevărul este că această lume a fost întotdeauna tulburată, ceea ce înseamnă că poporul lui Dumnezeu s-a confruntat întotdeauna cu un dușman care atacă din toate părțile.

În trecut, cuvintele „Isus revine!” erau menţionate aproape în fiecare întâlnire a bisericii duminicale. Evangheliștii aduceau în discuție mesaje despre speranța revenirii lui Hristos și exista o teamă evlavioasă și speranță în inimile urmaşilor Săi. Astăzi, totuși, venirea Domnului este rar menţionată și, din nefericire, doar câțiva slujitori neprihăniți par să fie bucuroşi pentru acest eveniment.

Ieslea din Betleem vorbește clar despre învierea lui Hristos! El era om la naștere - sângele Mariei îl hrănea în pântece - dar nașterea Lui a însemnat o întrezărire a eternităţii. Citim: „Norodul acesta, care zacea in intuneric, a vazut o mare lumina; si peste cei ce zaceau in tinutul si in umbra mortii a rasarit lumina.” (Matei 4:16) Lumina la care se face referire aici era viața veșnică - învierea din morți.

„Caci un Copil ni S-a nascut, un Fiu ni S-a dat, si domnia va fi pe umarul Lui; Il vor numi: Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Parintele vesniciilor, Domn al pacii.” (Isaia 9:6)

Când s-a împlinit profeția nașterii lui Hristos, regele Irod, conducătorul lui Israel, se afla sub o amenințare, la fel ca toți ceilalţi din Ierusalim (Matei 2:1-3). Se pare că ei erau mulțumiți de religia lor superficială și moartă și nu doreau ca nimeni să îi scoată din starea lor.