Te aflii într-un loc înfricoșător chiar acum? Te simti fără speranță, gol, lipsit de toate lucrurile? Îți spun că încercarea ta va trece, dar ce așteaptă Dumnezeu de la tine acum, în mijlocul acesteia?

Când Dumnezeu spune oamenilor: ”Credeți!”, El cere ceva dincolo de rațiune. Credința este total ilogică și chiar definiția ei are legătură cu ceva nerezonabil. Gândiți-vă: cartea Evrei spune că credința este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd. (vezi Evrei 11:1) Ni se spune, pe scurt, ”Nu există nimic tangibil și nici un fel de dovadă.” Totuși, ni se cere să credem.

”Păzeşte-ţi inima mai mult decât orice, căci din ea ies izvoarele vieţii!” (Proverbe 4:23)

S-ar putea să auzim învățături despre nevoia de a ne ruga, de a posti și de a studia Scripturile. Și putem să-i cerem lui Dumnezeu o foame mai profundă după El, o umblare mai apropiată cu El și o pasiune tot mai mare pentru Isus. Dar Proverbele ne spun că trebuie să luăm în seamă și problemele mai profunde decât acestea. Acest verset vorbește despre probleme de inimă, lucruri ascunse și secrete care determină fluxul de viață care iese din noi.

”Dar scoală-te şi stai în picioare, căci M-am arătat ţie ca să te pun slujitor şi martor atât al lucrurilor pe care le-ai văzut, cât şi al lucrurilor pe care Mă vei vedea făcându-le.” (Faptele Apostolilor 26:16)

”Pavel, chemat să fie apostol al lui Isus Hristos, prin voia lui Dumnezeu, şi fratele Sosten, către Biserica lui Dumnezeu care este în Corint, către cei ce au fost sfinţiţi în Hristos Isus, chemaţi să fie sfinţi, şi către toţi cei ce cheamă în vreun loc Numele lui Isus Hristos, Domnul lor şi al nostru.” (1 Corinteni 1:1-2)

Mulți creștini au doar o noțiune vagă despre cine este Duhul Sfânt. Poate că au auzit de El, dar se străduiesc să-I înțeleagă rolul. Deși este adesea trecut cu vederea sau poate chiar neglijat de mulți credincioși, El este la fel de divin ca și Tatăl și Fiul (Fapte 5:3-4). Luați în considerare aceste fapte:

Proorocul Ieremia a fost un om care și-a pus inima să-L caute pe Domnul și Cuvântul lui Dumnezeu i-a vorbit. Iar și iar citim despre profet: ”Cuvântul Domnului a venit la Ieremia.”

Revendicarea puterii în numele lui Hristos nu este un adevăr teologic complicat și ascuns. Bibliotecile sunt pline de cărți scrise numai pe tema numelui lui Isus pe care autorii le-au scris pentru a-i ajuta pe credincioși să înțeleagă implicațiile profunde ascunse în numele lui Hristos. Cu toate acestea, majoritatea acestor cărți sunt atât de ”profunde”, încât sunt peste nivelul de înțelegere al cititorilor.

S-ar putea să fi trecut printr-o situație pentru care te-ai rugat, dar nu ai primit încă niciun răspuns. Poți spune: ”M-am rugat cu credință în Dumnezeu, dar El nu m-a auzit. Am tot așteptat dar El nu a răspuns niciodată. Cum pot să-mi predau viața lui Dumnezeu dacă El nu răspunde rugăciunilor mele?”

S-ar putea să nu fi supărat pe Dumnezeu, dar cu siguranță ți-ai pierdut încrederea, lucru care te împiedică să îți predai inima. Prin urmare, rugăciunea a încetat și nu te mai bucuri de plinătatea binecuvântărilor Sale.

Când citesc despre experiențele oamenilor evlavioși din Vechiul Testament, inima mea arde. Acești slujitori erau atât de împovărați pentru cauza numelui lui Dumnezeu, încât au făcut lucrări puternice care întrece imaginația majorității creștinilor de azi.

”Nu vă înjugaţi la un jug nepotrivit cu cei necredincioşi. Căci ce legătură este între neprihănire şi fărădelege? Sau cum poate sta împreună lumina cu întunericul?” (2 Corinteni 6:14)

S-ar putea să te întrebi de ce te simți atât de monoton în duhul tău. Sau de ce nu ai puterea de mărturisire pe care ți-ai dori-o. Sau de ce rugăciunile tale par atât de slabe. Acest lucru s-ar putea datora faptului că există prea mult din lume, și din carnalitate care încă lucrează în interiorul tău.