Te-ai intrebat vreodata care este scopul tau in viata? Te-ai descurajat vreodată pentru că nu îți poți da seama de adevărata ta chemare?

Pavel, cunoscut mai înainte sub numele de Saul din Tars, se îndrepta spre Damasc având cu sine o mică armată pentru a-i lua pe creștini în captivitate şi a-i aduce înapoi în Ierusalim, ca să-i întemnițeze și să-i tortureze. Dar Isus I s-a arătat lui Saul pe drumul Damascului, luminându-l. „Trei zile n-a văzut şi n-a mâncat, nici n-a băut nimic.” (Fapte 9:9)

În aceste trei zile, mintea lui Saul a fost reînnoită. El a petrecut tot timpul în rugăciune intensă, având în vedere viața sa trecută, și a început să disprețuiască ceea ce fusese în trecut. Atunci Saul a devenit Pavel.

„Şi toţi, în legăturile voastre, să fiţi împodobiţi cu smerenie. Căci „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar celor smeriţi le dă har.” (1 Petru 5:5)

Cât de uimitor ar fi dacă toți credincioșii ar umbla în smerenie! Cât de atractivă ar fi biserica pentru o lume pierdută, rănită și zdrobită și câtă vindecare ar aduce acest lucru oamenilor care au fost răniți în casa Domnului. Mai mult de atât, cât de minunat și glorios ar fi caTatăl nostru să-Şi vadă biserica Lui purtând hainele umilinței.

Nu vă temeți să-I cereți lui Dumnezeu lucruri mari! Orice mai puțin decât lucruri mari Îl dezonorează pe Cel care ne-a făcut promisiuni minunate. Când binecuvântările Lui se vor odihni peste noi, să-L lăudăm cu toată inima. Dar în acele ocazii când El șoptește: „Du-te! Ridică-te și fă ceea ce ţi-am arătat!” să ne amintim că multe dintre cele mai dulci răspunsuri la rugăciune implică lucrul împreună cu Dumnezeu pentru a-și îndeplini scopurile.

„Atunci a zis ucenicilor Săi: „Mare este secerişul, dar puţini sunt lucrătorii! Rugaţi, dar, pe Domnul secerişului să scoată lucrători la secerişul Lui.” (Matei 9:37-38)

Isus a declarat: „Câmpiile sunt coapte și recolta este abundentă și este timpul să înceapă secerişul.” În acel moment, a început marea recoltă spirituală finală și aceeași recoltă va dura până se va întoarce Hristos.”

„Să aveţi în voi gândul acesta care era şi în Hristos Isus.”  (Filipeni 2:5)

„Noi însă avem gândul lui Hristos.”  (1 Corinteni 2:16)

Aceste îndemnuri din partea apostolului Pavel spun poporului lui Dumnezeu: „Faceţi în aşa fel încât gândul care este în Hristos - însăşi gândirea lui Isus- să fie şi gândul vostru. Gândirea Lui este cea pe care trebuie să o căutăm cu toții.”

„Dacă trăim în Duhul, să şi umblăm în Duhul.” (Galateni 5:25) Apostolul Pavel ne oferă această instrucțiune foarte simplă în termeni clari: „Dacă Duhul Sfânt trăiește în voi, atunci El să aibă controlul deplin asupra vieții voastre.”

Toți suntem călăuziţi de Duhul. El a fost trimis să fie ghidul nostru constant, infailibil, și El rămâne în toți cei care Îl mărturisesc pe Hristos ca Domn și Mântuitor. Cei mai mulți creștini nu au nicio problemă în a accepta că Duhul Sfânt ne conduce la Isus și în a crede că Duhul lucrează în noi mereu.

Iertarea nu este doar un act unic, ci un mod de viață, menit să aducă peste noi orice binecuvântare în Hristos. „Dar Eu vă spun: iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă asupresc şi vă prigonesc,ca să fiţi fii ai Tatălui vostru care este în ceruri” (Matei 5:44-45)

Cea mai mare parte a vieții mele am avut un concept destul de distorsionat despre păstori. Când auzeam povestirile biblice despre păstorul David, îmi imaginam că el stătea pe o stâncă, cântând la harfă şi privind la oile sale în timp ce pășteau liniștite în jurul lui. Dar am obținut o imagine complet diferită a păstorilor când i-am observat prima oară în România cu câțiva ani în urmă. Acești slujitori care muncesc în mod constant căutau locuri cu iarbă proaspătă pentru a hrăni și adăpa turma.

Acestea sunt momente când cineva sau poate mai mulți oameni devin conștienți de voința lui Dumnezeu de a ne vindeca și de a ne restaura. Ei înțeleg dorința Lui de a ne lua în stăpânire, nu în puterea noastră, ci în slăbiciunea noastră. La urma urmei, Scripturile nu ne spun să venim la tronul lui Dumnezeu când suntem puternici; mai degrabă, trebuie să venim când suntem slabi. „Sa ne apropiem, dar, cu deplina incredere de scaunul harului, ca sa capatam indurare si sa gasim har, pentru ca sa fim ajutati la vreme de nevoie.” (Evrei 4:16)